Când adulții vorbesc

Având în imediata și inevitabila apropiere doi copii, nu am cum să nu asist la cele mai interesante interacțiuni pe care le pot avea adulții cu cei mici și care fac parte din cotidianul copilăriei.

Una dintre reacțiile comune a adulților aflați în preajma unui copil mic (adică suficient de mic încât să nu știe că are optiunea de a fugi) este vorbitul necontrolat, inutil și, de foarte multe ori, dubioso-înspământător.

Cum ar fi dacă am vorbi cu adulții, așa cum vorbesc unii adulți cu copiii?

Clasicul ”Îți fur”

Să zicem că ne aflăm în autobuz: ”Vai, doamnă, dar ce poșetă frumoasă aveți! Dar nu mi-o dați mie? Ia că vă iau poșeta! Hai că mie imi vine mai bine. Am și eu o doamnă acasă și îi dau ei poșeta ta, că tu nu mai ai nevoie de ea.” Așa-i că ți-ai dori să devii BFF cu persoana străină care îți spune asta? Mhm. sigur.

În cei 3 ani de existență, Călin a avut de-a face cu tot soiul de hoți: de mașinuțe, de ghizdănel, de pălărie s.a.m.d. Însă pe primul loc în top va râmâne mereu femeia de la coadă de la supermarket și minunata ei replică: ”Ce ochi frumoși și albaștri ai tu, copilaș! Nu mi-i dai mie?”

Iubire&bale

Într-un parc imaginar: ”Hai dă-mi un pupic, eeei, nu fugi! Un pupic mic pe obraz! Te pup eu pe tine dacă tu nu-mi dai. Uite! Am pupat o mânuță!”. Alo? 112?

Dacă pupi un adult cu japca sau, mai mult, îl forțezi să te pupe, se cheamă că ai probleme MARI- cu capul, cu legea cu oamenii. Dar hei, când vine vorba de un copil e firesc să îl pupi până la îmbăloșire fiindcă așa-ți vine ție. Când vrei să pupi un copil care nu-i al tău și-l vezi că fuge de tine sau că se zbate nu e nici simpatic, nici amuzant și… pur și simplu nu o face!

Vocale-consoane-vocale

O discuție închipuită cu casiera de la Mega: ”Țiiii, țiiii! Brrrrrrrr, am luat cașcaval, am luat cașcaval? Daaaaaa, am luat! A-buuuuu”. Paza?

Un adult de sperie dacă vede un alt adult scoțând sunete dubioase. De ce crezi că cel mic sta nemișcat și cu ochii cât cepele? Ai ghicit! Se întreabă dacă nu cumva urmează să îl mânânci. Ah… și fiindcă tot am ajuns aici!

Canibalii spontani

La prima întâlnire: ”Îți mănânc o mână?”

Oameni buni, nu mai mâncați mâini, picioare, fălci, urechi, degețele de copii. Doar eu am voie să mănânc din copiii mei și doar cu acordul lor. Voi luați-vă un covrig, pentru Dumnezeu!

Discul blocat

Privin apusul: ”Uite soarelee! Uite soarelee! Uite soarelee! Uite soarelee! ”

N-o să înțeleg niciodată forma asta de blocaj suferită de adulți, în special în preajma bebelușilor mici, manifestată prin repetarea obsesivă a unei sintagme, cu fix aceeași intonație de fiecare dată și un accent țiuit pe prima silabă.

Comparație fără invitație

La birou, între colegi: ”Ți-ai terminat rapoartele pentru luna trecută? Da? Mariana de la AltăFirmă SRL, verișoara lui Marcel, tipul de la contabilitate, face și ea rapoarte lunare, fix ca tine. A atins toate targeturile anul trecut și zice Marcel că anul asta o sa facă de două ori mai multe. A luat și prime!”

Asta-i genul de situație tipică locului de joacă din parc. Dacă ai inconștiența de a aduce în discuție o ispravă deosebită a pruncului tău, cum ar fi că a făcut caca la oliță, ca prin farmec, de pe o banca, din spatele vreunui leagăn se va auzi o voce neîntrebată care știe un copil care a făcut un caca și mai mare.

Distragerea atenției

Între prietene: ”Vai, fată, ce rău îmi pare că te-a părăsit iubitul, dar uite ce ojă mi-am luat! Uite ojaaa!”. Și supărarea trece instant.

Ăsta-i unul dintre obiceiurile mele preferate. Vezi copilul plângând dintr-o problemă care probabil pare uriașă în mini-lumea lui și în loc să acorzi un minim interes situației iei o jucărie și i-o fluturi sub nas sau îi arăți pe geam mașinile care trec pe stradă. E fix rețeta succesului dacă vrem să creștem adulți stabili emoțional, conectați la trăirile lor și capabili de empatie.

Opresc exercițiul de imaginație cu încurajarea de a vorbi copiilor cât mai mult, însă cu responsabilitate și în acord cu modul în care ne-am dori să ni se vorbească și nouă. Dacă îți dorești cu tot dinandinsul ca un copil să te placă, nu-l amenința că îi furi ceva, nu-l sufoca cu atingeri nedorite, nu-l bombarda cu clișee pe care le-ai auzit la rândul tău când erai copil, ci acordă-i respect și timp.

sabina