Auzi, măi cetățene, veste-ngrozitoare,
E liber în oraș la alăptare.
Dolofane, pline, cu sfârc mare sau mic,
Peste tot vezi tâțe pline de lăptic,
Vezi țâțe amenințătoare, agresive,
Atârnând bebeluși-sugative.
Nimeni nu înțelege de unde s-au ivit
Atâtea țâte cu sfârc descoperit.
Lăpticul a scăpat în libertate
Umplând burtici pufoase chiar și-nsetate.
La tensiune-o să vă cauzez
Enumerând pe unde mi-a plăcut să alăptez:
Fiind o mamă puternică și dură,
Am alăptat pe o bordură,
Am alăptat din mers, pe munte,
Am alăptat în cafenele multe,
Am scos țâțele chiar și la un concert,
Stând rezemată de-un gard, mai concret,
Am alăptat pe-o bancă-n Cișmigiu,
Am alăptat oriunde-a trebuit să fiu.
Și fără vreo intenție să scuz,
Știu țâțe care alăptează și-n autobuz.
Cam asta e, nu-i lipsa de sfială,
Am două țâțe și viață socială.
Țâțella, Țiți, țâța sau țâțica,
Au rolul clar de-a potoli burtica.
Sunt țâțe, nu pancarte la protest,
Hrănesc, nu fac un manifest.
Nu-i rău că v-ați uitat, ci c-ați uitat,
De țâța caldă care v-alăptat.
