Cine sunt oamenii ăștia care au intrat în camera mea? Nu i-am mai văzut niciodată, poate sunt prieteni cu mama sau cu tata… de unde au apărut. Nuuuu! Nu mă lua în brațe, lasă-mă jos, lasă-mă jos, lasă-mă jos! Ai mâinile reci, nu știu cine ești, nu vreau la tine în brațe, mi-e frică, vreau la mama! De ce țipați la mine și îmi faceți semnele alea prin aer? Ce vreți de la mine? Am doar câteva luni, cum vreți să reacționez? Vreți să mă duc la bucătărie și să pun o cafea la fiert, apoi să discutăm politică? Guess what? Nu știu încă să merg, nu ajung la aragaz (și nici nu cred că am voie) și dacă vă spun că aș face un parlament din my little pony sigur m-ați lua la mișto.
Uite care e treaba, atâta vreme cât maică-mea nu mă lasă să ling parchetul (deși, uh! cât de gustos e!) am o vagă bănuială că ar fi trebuit să te speli pe mâini înainte să te joci cu mine. Woow. Stop! Ce faci? Ce cauți în gura mea? De ce trebuie să îmi vezi dintele? La ce îți folosește? Ce vrei să faci cu el? Tocmai mi-am amintit că mă doareeeee…
Hai să stabilim o chestie. Când o să vreau la tine în brațe, o să îți zic. Acum nu vreau. Pentru că nu te cunosc și mi-e frică de tine și nu-mi place cum miroși.
Că tot veni vorba, poți înceta discuția asta despre căciulă. E cald în casă, mi-e bine, strănut fiindcă te-ai dat cu o tonă de parfum… hmmm… nu cumva ai hainele îmbibate cu fum de țigară?
O să te ignor. E cel mai bine pentru toată lumea.
Dar ce faci acum? Alo! Sunt jucăriile mele, mie mi le-a adus mama, de ce mi le iei, ce faci cu ele? De ce îmi scuturi iepurele? Au! nu-mi da cu el peste față! Și nuuuu, nu mă pupaaaaa!
Fac pipi pe voi. În seara asta sunt deprimat. O să aflați în curând ce înseamnă asta.
