Eu si tara mea

7938f691d40e9d90fb23ecd8890d-postAm luat mereu in serios treaba cu patriotismul. Cele mai multe povesti ale copilariei mele, spuse de bunicu, au fost despre cat de super-eroic a fost si este neamul romanesc, despre cat noroc a dat peste noi ca ne-am nascut in tara asta si despre cum noi (dar mai ales eu) fiindca suntem romani (dar mai ales nepoata-sa) vom schimba lumea. Mai tarziu, in generala,  am scris si poezii patriotice. De buna-voie. Nu e ceva ce mi-as trece in cv sau as pomeni la o prima intalnire, insa e ceva ce subliniaza natura relatiei dintre mine si tara mea.

Nu am visat niciodata sa plec din tara. Am posibilitatea s-o tulesc si maine, dar simt ca merita sa-mi dau o sansa aici. Cred intr-un mecanism simplu: investesc in mine, exteriorizez ceea ce am investit apoi primesc inapoi inmultit.  Nu vorbesc de investitii materiale, sper ca se intelege (desi daca stau bine si ma gandesc, mecanismul se aplica si in cazul asta).

Recunosc, am momentele mele de indoiala, insa gasesc mereu resursele pentru a merge mai departe si pentru a-mi reconstrui increderea.

Acum nu mai scriu poezii patriotice si intre timp am aflat ca neamul romanesc n-a dat atata bataie cum spunea bunica-miu, insa ma pot lauda cu un sentiment patriotic aproape matur si intru totul asumat.

Pentru mine, tara mea e ca un prieten vechi pe care nu ai cum sa nu-l iubesti, cu toate ca timpul v-a dat lectii diferite. E acel prieten langa care ai copilarit, cu care au fumat prima tigara si cu care ti-ai spus toate secretele. Cand erati mici va bateati pe cate o jucarie si acum va certati pe bani, pe job-uri si pe principii. E cel care iti cere bani imprumut si i-i dai stiind ca nu ii vei mai vedea vreodata inapoi sau care isi uita mereu portofelul acasa. E dezordonat, deloc in pas cu moda si uneori mananca usturoi inainte sa iasa in oras. Nu e in stare sa tina un secret, ba dimpotriva, ii cam place barfa si circul. Au fost situatii in care el a iscat un scandal si tu a trebuit sa primesti castanele in locul lui. Si uneori te scoate din sarite si ti se pare ca te tine in loc si iti vine sa nu ii mai raspunzi niciodata la telefon. Insa iti trece supararea fiinca stii ca dincolo de toate relele tot amicul asta va fi cel pe care il vei chema cand va trebui sa muti mobila, care va sta langa tine pe-o bordura ascultandu-te cum te vaicaresti, care chiar daca nu crede in visele tale iti va spune mereu “incearca”. Tot el este cel care, atunci cand situatia grava, gaseste o scapare. El stie sa lege cu sarma, sa lipeasca cu super-glue, sa prinda cu un ac de siguranta. El stie cum sa faci din nimic, ceva. El are un simt al umorului si ironiei asa cum nu s-a mai intalnit si stie ca o drama se termina cel mai bine cu o repriza de ras zgomotos. Si, indiferent de tampenia pe care ai facut-o, e mereu acolo, cu bratele deschise, gata sa te ajute sa o iei de la capat.

Si-as mai gasi exemple pentru paralela asta, insa trebuie sa ma duc sa ma cert cu un amic pe-o chestiune de principiu.

 

sabina

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *