Time-out

În urmă cu vreo două săptămâni am fost speaker într-o conferință despre antreprenoriat alături de un mare om de business, de mare succes, din România.

(prezența mea în conferință a fost mai mult simbolică, probabil fiind nevoie și de un exemplu de mic întreprinzător sărac dar cu aspirații mari). Din toată experiența am un moment care îmi rulează pe repeat în cap în care îl întrerup pe vorbitor și îl contrazic în zeci de moduri- ceea ce fac doar în mintea mea, fiindcă nu realitate nu mi-aș permite niciodată să îl contrazic, din respect pentru munca sa.

“Muncesc de dimineață până dimineață. Nu până seara. Până a doua zi dimineață. Apoi o iau iar de la capăt. Mi-am făcut recent analizele și au ieșit toate prost”.

Ascultătorii îi sorbeau fiecare cuvânt și, deși nu mulți dintre ei ar fi îndrăznit să viseze la milioanele de euro ale vorbitorului, măcar la un colesterol de 150, toți au sperat pentru câteva clipe.

Photo by Owen Beard on Unsplash

Băi.

Hai să luăm cu toții o pauză și să ne dezmeticim un pic.

Dragi colegi antreprenori, cariera noastră nu este despre a ne toca timpul, sănătatea și emoțiile pentru a ajunge la niște cifre. Dacă vrem să-ajungem să/să continuăm să facem lucruri faine trebuie să ne oprim din a glorifica epuizarea și din a considera că e ok să te simți rău mergând pe acea cale pe care ai ales-o fix fiindcă îți doreai să fii fericit cu ce muncești. Antreprenoriatul nu trebuie să fie despre oboseală, sănătate șubredă, familii neglijate, anxietate sau depresie. Am ales asta findă ne dorim să facem bani dintr-o activitate care ne place (și serios, dacă e valabilă doar partea cu banii, ar trebui să renunți), să ne scriem propria poveste și să fim relevanți în domeniul nostru.

Suntem un „pachet” atât de fain tocmai pentru că suntem oameni, iar mașinăria asta numită om uneori bate, alteori troncăne, alteori are nevoie să zacă 12 ore pe o canapea frământând o pernă.

Dragi colegi antreprenori de 30-40-50-ish ani (pe cei din segmentul 20 îi poftesc în afara acestei discuții fiindcă probabil sunt ocupați cu rolercoasterul antrepreno­rial tipic acestei perioade), ce-ar fi să ne privim un pic în oglindă. Onest, pe de-a-ntregul. Ei bine, cam asta e: mai tineri decât acum în mod cert nu vom deveni, implicit ăsta e momentul de maxim potențial pe care îl are corpul nostru de acum nu colo, deci dacă nu cumva firma pe care o deții lucrează la vreun mega -robot în care ne putem implanta creierele, ar cam trebui să oferi acelui corp pe care îl vezi în oglindă hrană și somn. Un mai bun echilibru între cât simți, cât știi și cât poți, decât în perioada asta nu va mai exista (perioada asta înseamnă vreo 20 de ani, pare mult, dar probabil o pătrime din ea deja a trecut). Este cel mai bun moment să trăiești cele mai faine experiențe posibile. Oare poți face asta fiind veșnic ocupat, obosit și ofticat (ha! cred că tocmai am inventat cei 3O).

Dacă ești genul care are și o familie, află că orice ai face, copiii tăi nu se vor întoarce la a fi bebeluși, nu vor miroși a miere pentru totdeauna și momen­tul în care vor fugi de tine când încerci să îi pupăcești vine cu viteza unei avalanșe. Serile și week-end-urile petrecute făcând nimic în familie nu sunt ceva ce poți amâna la nesfârșit. Dimpotrivă sunt fix momentele pe care le vizualizezi atunci când îți cauți motivația de a merge la muncă. Stii tu, acea vacanță lungă cu familia la care tot visezi și în care nu pleci niciodată fiindcă ești prea ocupat? Vacanța aia se întâmplă în fiecare seară în sufrageria ta, dar tu ești prea ocupat să participi.

Dacă povestea asta cu familia nu e din filmul tău, faptul că îți construiești un zid zilnic de task-uri în jurul tău e la fel de nesănătos. Trăiește, explorează, bucură-te de oameni și locuri sau ia-ți o pisică și trei monstera și uitați-vă împreună la Seinfeld. Ești în perioada de glorie a vieții tale și nu trebuie să o lași să fie mereu despre alții. E despre tine.

Să recapitulăm. Mai sănătoși, mai frumoși, mai deștepți, mai lucizi decât în perioada asta nu vom fi niciodată în anii ce urmează. Mai mult sex decat acum nu vom face (mă rog, la cum se mișcă băieții ăstia de la Pfizer, treaba asta e discutabilă). Mai mulți oameni faini decât întâlnim acum nu vom mai cunoaște.

Cariera pe care ne-am ales-o implică multă muncă și asta nu se va schimba, dar nu trebuie să o lăsăm să înlocuiască ceea ce ar putea fi viața noastră.

E OK să pleci de la birou la 4. E la fel de ok să îți iei o zi liberă. Sau chiar o săptămână. E Ok să ai un hobby altul decât munca. E absolut perfect dacă ai zile în care să nu faci nimic. E minunat să anulezi toate întâlnirile dintr-o zi fiindcă vrei să stai acasă cu fiul tău și să te joci pe PlayStation. Poți și e sănătos să nu lucrezi în week-end. Si dacă faci toate astea și multe altele care nu te fac să fii ocupat și epuizat nu înseamnă că ești un antreprenor mai puțin bun sau că vei fi nevoit să renunți la o parte din obiectivele tale, ci doar că îți vei dezvolta căi mai eficiente de a ajunge acolo unde îți dorești.

Modelul antreprenorului mereu ocupat este un model greșit, care nu ne învață nicicum să fim mai productivi. Dimpotrivă. E un model toxic, care, cel mai probabil, deființează în timp multe proiecte de business (fiindcă fondatorii lor cedează fie oboselii, fie depresiei). Cred că dacă am învăța să facem o prioritate din timpul nostru personal și am avea cu adevărat grijă de sănătatea noastră, am reuși să vedem acea imagine de ansamblu care să ne inspire. Poți face mai mult cu mai puțin timp petrecut la birou. Pe bune, e demonstrat științific, întreabă-l pe Google despre principiul lui Parkinson.

Cum funcționează toată teoria asta pentru mine?

Ei bine, e un proces, dar sunt pe calea cea bună.

Cea mai mare parte a vieții mele au petrecut-o venerând ideea de epuizare, fiindcă ăsta a fost modelul care mi-a fost „vândut” ca soluție pentru succes. S-a adăugat sentimentul de inferioritate dat de învățământul românesc, cel care m-a făcut adesea să simt că dacă cineva îmi cere o favoare, o felie din timpul meu, primesc un privilegiu și nu am dreptul să spun „Nu”.

Am ajuns la un soi de maturitate (o stare de adult pe care mi-a indus-o faptul că port responsabilitatea a doi copii și 50% dintr-o pisică) care mă ajută să îmi dau seama ce e important pentru starea mea de bine.

Ușor, ușor, elimin modelele greșite și e încerc să mă înconjor de oameni care mă inspiră. Asta nu înseamnă că dau buzna prin birourile oamenilor cu o plăcuță de „free hugs” atârnată de gât, ci doar că îi urmăresc în social media, îi citesc, sunt atentă la evoluția lor pe piață, dar și la evoluția lor personală.

Un alt truc e că mi-am creat o rutină prin care rareori depășesc 8 ore de muncă pe zi. Totuși, dacă ajung să le depășesc, îmi țin o oarecare evidență și le recuperez cumva. M-am apucat de învățat chestii noi și investesc timp în side projects. Îmi dau seama că mă ajută să sparg ritmul zilnic.

Prioritizez tot ce ține de familie și încerc să mă învinovățesc cat mai puțin atunci când problemele personale mă fac să dispar din filmul profesional.

Imi fac analize, încerc să mănânc (mai) corect, dorm, beau apă, nu ratez ocazia de a râde cu toți dinții.

Așa cum spuneam, e un proces. Nu am găsit încă formula aia magică, dar măcar mai am din când în când cate un fulg de magie.

Închei cu un exercițiu de imaginație. Dacă ar fi să dai faliment. Să trebuiască să o iei complet de la zero (posibil să fi jucat un pic barbut cu ideea asta candva pe parcursul anului trecut) cum ai prefera să fii: epuizat, cu cativa ani pierduți în ceață, bolnav și sărac SAU cu un bagaj de amintiri faine, cu energie, înconju­rat de prieteni, sănătos, voios și sărac?

Checklist pentru furnizorul tău de print (de textile și nu numai)

Dacă ne-am lămurit sub ce formă îți poți organiza comenzile de producție, POD sau bulk, e important să trasăm câteva repere care stau la baza unei colaborări funcționale cu furnizorul tău de print pe textile & alte obiecte frumușele.

Ar fi câteva principii pe care furnizorul tău să trebuiască să le respecte și de care să ții cont atunci când evaluezi o (potențială) colaborare.

  1. Confidențialitate

Furnizorul tău de print va avea în arhivă o bună parte din munca ta și va avea habar de planurile tale de business. Așadar, e esențial să te asiguri că toate informațiile sunt folosite cu bună-credință. Dacă alegi un furnizor mic, cu puțină notorietate pe piață și fără recomandări, e musai să îi ceri un contract de confidențialitate. 

Comunică transparent care sunt cerințele tale specifice. S-ar putea să nu vrei să te menționeze în portofoliul de clienți fiindcă nu vrei să știe lumea unde îți printezi chestiile sau să nu doneze produsele cu erori de producție fiindcă nu ești ok cu ideea că nu vei ști cine îți poartă brandul sau cine știe ce păsărele sau fluturași mai ai în minte. Ideea e să spui clar dacă ai cerințe specifice. Și așa ajungem la următorul criteriu:

  1. Transparență

Păstrează o relație bună și bazată pe comunicare transparentă cu furnizorul tău de print. Cere-i să îți dea informații complete despre produse, despre metodele de producție folosite și să te anunțe de orice evenimente care ți-ar putea afecta planurile (întârzieri, blocaje la furnizorii de materii prime, defecte ale echipamentelor). Rețeta succesului unei colaborări transparente este ca ambele părți să înțeleagă că este vorba de un parteneriat, bazat pe tranzacții, în care fiecare parte are datoria de a o face fericită pe cealaltă și are toate intențiile de a-și îndeplini obligațiile în cel mai bun mod posibil. Adică legea lui Om. Gândește-te la furnizorii tăi (de print și nu numai) ca la niște membri ai echipei tale și încurajează-i să vadă lucrurile la fel.

Tot la categoria transparență intră politicile de prețuri și discounturi. Subiectul ăsta merită să fie dezvoltat separat, și promit că o voi face, dar vă amintesc că suntem în 2021 și că atitudinea de târg, în care întâi evaluez cât cash ai pe tine, apoi îți spun prețul pătrunjelului, ar trebui teleportată în anii 90 și uitată acolo.

  1. Respect pentru Mediu și Oameni

Industria textilă este toxică pentru mediu și nemiloasă cu oamenii din primele etape de prelucrare și producție. Dacă te întrebi cum ai putea contribui la a face lumea un locușor un pic mai bun, o soluție la îndemână este să dezvolți un business sustenabil și să îți alegi parteneri care să procedeze la fel. Întreabă-ți furnizorul despre măsurile de protecție a mediului pe care le aplică (dacă le aplică), cere să vizitezi atelierul și să vezi condițiile de lucru și să cunoști echipa. Degeaba promovezi produse din materiale organice cu nșpe certificări, dacă printul îl faci într-un garaj cu ajutorul unor oameni care lucrează fără forme legale.

  1. O atitudine decentă în raport cu legea

Un partener care are mereu o combinație să îți propună, care nu emite factură decât dacă faci o cerere în acest sens, care nu are datele fiscale publice pe site sau care are fel și fel de firme obscure de pe care îți emite documente este de evitat. Sunt șanse mici să se termine cu bine orice formă de colaborare. Te-ai putea gândi că merită să accesezi un chilipir pentru o comandă bulk, că doar nu-ți pasă dacă dispare de pe piață odată ce ți-ai luat produsele. Dar ce te faci dacă ai 2020 de produse cu print care se decolorează și nu ai cum să tragi la răspundere pe nimeni. Not ok.

  1. Un timp de răspuns rezonabil la solicitări

Sunt perioade și perioade, dar în afara excepțiilor, un timp rezonabil de răspuns la o solicitare nu are voie să depășească 24 de ore. Un timp bun de răspuns este de 3-6 ore (ia în calcul ore lucrătoare, că e puțin probabil să existe vreun somnambul care să răspundă la mesajele de la 1 a.m.).

Să lămurim ce întâi ce înseamnă excepții. Ele sunt perioadele excepționale în care furnizorul tău este supra-aglomerat. Cum ar fi de Crăciun. Sau Black Friday. În acele zile e mai important ca echipa furnizorului tău să se ocupe de aspecte operaționale și calitatea customer care-ului scade. Fiind situații excepționale, nu justifică angajarea de noi oameni. 

Dacă ai o relație bună în general, dar fix partea asta scârțâie, amintește-ți de importanța transparenței și comunică-i furnizorului tău că răspunsurile lente îți dau un sentiment de nesiguranță și stabiliți câteva categorii de priorități care nu suportă amânare.

6. O cafea decentă

Aici sunt subiectivă, dar na, e petrecerea mea, pe blogul meu. Ai dreptul să primești o cafea bună și timpul care vine la pachet cu ea, o vorbă bună, un sfat. Ai fi uimit câte se pot cosntrui dintr-o ceașcă de cafea.

Comenzile bulk de textile, scurte observații

Am povestit un pic despre dragul nostru POD și ne-am lămurit că poate fi un accelerator al afacerii tale cu tricouri, dar că vine și cu câteva dezavantaje. În completarea sa, există opțiunea de a comanda bulk.

Cum știu dacă bulk este soluția pentru mine?

Nu există o soluție perfectă, ci doar o opțiune care să funcționeze pentru tine.

Dacă pornești din start cu ideea că vrei să negociezi cel mai mic preț de producție, cel mai bine te vei înțelege cu o soluție bulk, dar asta vine la pachet cu condiția de a avea niște bani pe care îți permiți să îi blochezi într-un stoc.

De fapt, ce înseamnă bulk? Înseamnă să comanzi o cantitate mare dintr-un anumit produs, solicitând furnizorului tău de producție să realizeze mai multe exemplare identice ale unui produs, într-o singură comandă compactă, rezultând un stoc de produse finite care trec integral în gestiunea ta.

Dacă la POD poți să te afli în faza de hoinăreală și experiment și să nu ai niciun plan despre cum o să îți vinzi produsele, că nu riști niciun crater în buget, la bulk ar cam fi cazul să te organizezi un pic. În avans.

Înainte să cumperi 2020 (sorry, prima cifra și care mă tot urmărește) de tricouri, trebuie să ai sus o platformă de vânzare, un brand pe care să-l fi frământat un pic și să-l fi lăsat la crescut, un tabel cu un buget și un plan de marketing. Cel din urmă pare cel mai distractiv dar s-ar putea să îți dea cele mai multe bătăi de cap fiindcă va trebui să știi cui vinzi, de ce vinzi și cum vinzi. În detaliu. Good luck with that! Cu cât lucrurile sunt mai clare, cu atât ai mai multe șanse să vinzi cele 2020 de tricouri, să ai bani de un nou stoc, să îți acoperi investiția inițială și să-ți rămână și să-ti iei ceva frumos (deși te-aș sfătui ca-n primul an să nu cedezi tentației de a toca banii pe micile bucurii ale vieții, ci să reinvestești).

Trebuie să îți antrenezi un pic mușchiulețul de citit viitorul. Asta ca să nu cumperi 2020 de mărimi, culori și modele greșite, făcute, bineînțeles, cu un print greșit. Cum faci asta? Dacă nu ai experiență și nu cânți despre colecții la duș, e musai să duci ceva munca de cercetare. Află care sunt trendurile, găsește-ți competiția și urmărește-o, fă-ți boarduri de Pinterest, moodboard-uri, stai de vorbă cu oameni, fă sondaje… orice te poate ajuta să găsești calea cea mai eficientă de a duce mesajul brandului tău la publicul vizat și să îi șptească la ureche ”Pssst, ia un tricou, ia uite ce mișto e”.

Ei, cam asta e faza în care o să îți placă multe lucruri și riști două efecte. Unu. Să ai impresia că toată lumea face chestii mai bune decât ale tale și să renunți la proiect fiindcă simți că nu are niciun sens. Doi. Să ai impresia că toată lumea face chestii mai bune decât ale tale și să-ți vină să furgăsești niste idei. Ambele stări sunt greșite. Daaa, așa e, internetul e plin de lucruri minunate și de creativi geniali și da, sunt șanse măricele ca ce te-ai gândit tu să faci să fie, obiectiv, sub nivelul lor. Dar e absolut ok să fie așa, totul are un început și începutul ăla e adesea mediocru. Tot ce trebuie să reții atunci când te simți copleșit de competiția pe ca o admiri este că ei există fiindcă au fost fix ca tine și au ales să muncească mult, să învețe, apoi iar să muncească. Și asta poți face și tu. Cât despre treaba cu furatul, s-ar putea să nu ajute prea mult o explicație despre de ce e greșit dacă te-a fulgerat deja gândul să o faci. Ce-i de reținut este că întooootdeauna hoțul va fi prins. Internetul e mare și nemilos. Atunci când vei fi prins cu plagiatul e posibil să ai deja o comunitate pe care te-ai chinuit să o grești. O vei dezamăgi. Va trebui să muncești înzecit să repari. Nu o să poți șterge niciodată urmele momentului în care ai fost prins. Pe scurt, nu fura fiindcă vei fi prins, va fi penibil, nu se ia la spălat.

Să recapitulăm, dacă îți gândești afacerea cu produse imprimate într-o formulă cu stoc (adică cu producție bulk), trebuie să ai bani pe care să îi poți bloca, să ai un plan și să duci o continuă muncă de cercetare. Care mai e distracția?

În primul și cel mai sexy rând: ai marje mai mari. Când comanzi bulk, poți negocia. Ai o comandă clară, furnizorul poate să își evalueze costurile și poate reveni către tine cu o super-ofertă (spre deosebire de POD, unde furnizorul e expus tuturor experimentelor tale). 

Nu te aștepta să primești aceleași discounturi pe care le-ai primit pentru o comandă mare și în cazul comenzilor mai mici- dacă ai primit un preț bun pentru 100 de bucăți, furnizorul tău nu îl va putea susține și pentru 10 bucăți- fiindcă implică costuri de producție diferite.

Ai controlul complet asupra stocului aplicându-se principiul străbun că ”ce-i în mână, nu-i minciună”. Asta te va feri de situațiile în care ai fi nevoit să livrezi cu întârziere sau de o indisponibilitate imprevizibilă pe un produs. 

O altă mare calitate a stocului este că poți livra ultra rapid. Dacă ești un pic sprinten și un pic mai mult organizat, în cam 10 minute de când a intrat mailul de comandă poți avea coletul gata de livrare.

Dacă ai stoc, poți vinde și offline, în magazine sau în târguri. Ambele variante implică niște costuri (30-20% din prețul de vânzare), dar merită, fiindcă sunt ocazii excelente de a-ți duce produsele în fața clienților, de a le face cunoscute și de a obține feed-back. În plus, când ai făcut comanda aia mare bluk, i-ai convins pe oamenii de la Printoteca să îți dea un discount consistent, așa că ai de unde plăti. Legenda spune că expunerea offline generează și vânzare. 

Acestea fiind spuse, nu-i rău deloc nici tovarașul bulk și, cu puțin antrenament, poate deveni fix piesa care îți va pune afacerea cu textile imprimate în mișcare.

Câteva lucruri de știut despre POD

Print on demand sau POD* este este o metodă de tipărire prin care producția se realizează doar când există o comandă concretă de la un client final, astfel fiind evitate riscurile și costurile implicate de un stoc în avans.

Există numeroase avantaje ale acestei soluții de lucru, cel mai mare fiind eliminarea riscurilor logistice specifice stocului- transport, stocare, predicții de volum, organizarea stocului pe variabile precum modele, mărimi sau culori.

Metoda POD a devenit extrem de populară odată cu dezvoltarea comerțului electronic în paralel cu tehnologia de imprimare digitală. Există zeci de mii de magazine worldwide care comercializează produse imprimate care vor exista abia după ce clientul final apasă ultimul buton de comandă. Ca să înțelegeți dimensiunea fenomenului, gândiți-vă că principalul jucător de pe piață a făcut anul trecut oleacă peste 97 de milioane de euro vânzare. Cam bine.

Noi la Printoteca facem POD încă de la înființare, înainte să știm că se numește așa, fiindcă ni s-a părut cumva firesc, lucrând cu comunitatea locală de creativi,  să încurajăm varietatea de printuri și să reducem riscurile financiare pentru clienții noștri.

Am învățat multe în 5 ani de POD și în 3 ani de dropshipping (verișorul cel harnic al lui POD despre care vom vorbi un pic mai târziu)

Ce tipuri de produse sunt potrivite pentru POD?

Nu există limită la produsele care pot fi realizate cu POD, atâta vreme cât există tehnologie de imprimare potrivită și, evident, un furnizor de print.

O mare popularitate au decorațiunile imprimate, accesoriile și textilele. Nu trebuie să lăsăm imaginația să se limiteze doar la aceste categorii, fiindcă imprimarea digitală a avut o ascensiune atât de spectaculoasă în ultimii ani, că nu prea există limite- poți imprima digital mobilă, veselă… cam orice nu se zbate când îl bagi în imprimantă.

Nu toate echipamentele SF care se prezintă prin târguri au și o piață pentru care să funcționeze și care să le poată justifica costurile, mai ales dacă acea piață e cea din România, așa că nu vă grăbiți să porniți cu canapeaua în spinare s-o duceți la personalizat. 

O zonă a POD care a crescut mult în ultima vreme este cea a textilelor imprimate, în special ca urmare a faptului ca e-tailoring-ul a devenit unul dintre cele mai importante trenduri din industrie, mai ales în contextul ultimului an. 

Cu textile ne ocupăm și noi la Printoteca, așa că ne permitem să intrăm un pic în detalii.

Dintre toate ”feliile” de textile (deco, promo) noi ne-am așezat pe zona de fashion, din care am ales o feliuță mai mică (mai degrabă o dunguliță) a hainelor sustenabile.

Pe nișa noastră POD aterizează ca o mânușă- creativii vor să aibă acces la varietate (modele, culori, mărimi), dar nu au niciun interes să își bată capul cu aspecte logistice. Totodată, descurajând stocurile inutile, contribuim la reducerea waste-ului din fashion, ceea ce se aliniază principiilor noastre de sustenabilitate.

Avantajele POD

  1. Nu bagi bani în stocuri

Ăsta e avantajul fabulos dat de POD. Și, dacă ați avut vreodată de gestionat stocuri și calculat predicții de vânzare, sigur o să acceptați că termenul ”fabulos” e la fix ales. 

Dacă nu ai făcut asta, dar ești interesat de domeniul textilelor imprimate și nu înțelegi la ce te ajută POD, iată câteva întrebări care să nu te lase să dormi:

  • Câte tipuri de produs vei avea în colecție? Un tricou unisex, o bluza, un hanorac, un accesoriu. Parcă ar merge și un produs de copii. Bun. 4 produse. 
  • Ce culori ai vrea să aibă produsele tale? Alb, negru, merge si un gri, dar și un navy. Vai, dar ce bine arată acel roz! (aici va trebui să mă credeți că statistica a demonstrat că veți ofta la cel puțin 4 culori). Avem deci 4 produse x 4 culori.
  • Dar cu mărimile, cum facem? (cam pe aici își face apariția întrebarea ”oare ce o să vând?” Dar nu știu ce o să vând, fiindcă nu am un studiu de piață sau o analiză a unor vânzări anterioare pe fix produsele astea). Te vei decide la o propiție 1:2:2:1 din S, M, L și XL. Rezultă 6 mărimi x 4 produse x 4 culori. 
  • Ce modele de grafică punem pe ele? Ai probabil un memory stick plin. Alegi 2 modele. Rezultă 2 modele x 6 mărimi x4 produse x 4 culori

Și asta fără să ai cea mai mică certitudine că produsele tale se vor vinde sau dacă ai anticipat bine mărimile pe care vei avea mișcare.

Avantajul POD este că ai libertatea de a răspunde ca un milionar la oricare dintre întrebările de mai sus. Poți vinde câte tipuri de produs vrei, în multiple variații, fără să ți se rostogolească scaieți prin cont.

Bun, acum că am stabilit că ești bogat, să trecem mai departe.

  1. Ai flexibilitate în construirea gamei

Sunt foarte mari șanse ca nuanța aia de verde inspirat din natură cu accente maronii care ți-a plăcut atât de mult să pară ca o balegă clienților tăi. Avantajul POD este că poți face să dispară instant amintirea nefericită a unui produs lipsit de glorie și, la fel de simplu, îl poți înlocui cu unul nou.

Poți avea online la prima oră a dimineții revelația avută cu o seară înainte la bere. 

Cele mai multe produse din cataloagele partenerilor noștri sunt mockup-uri, în special dacă sunt business-uri aflate la început și nu au un buget pentru poze. Odată agreată gama de produse blank, le poți schimba designul oricând fiindcă nimic nu se printează până nu vine comanda de la clientul final.

  1. Poți experimenta stiluri, designuri și îți poți testa piața cu zero pierderi

În cazul în care ai opta pentru varianta cu stoc, ar fi destul de riscant să alegi produse cu croială atipică sau să printezi designuri despre care nu ești foarte siguri că vor rupe vânzările. În prima perioadă a proiectului tău, vei avea nevoie de o cât mai bună înțelegere a publicului tău, ceea ce poți face foarte simplu testându-i reacțiile la modele și stiluri.

Dacă ești artist ilustrator, cel mai probabil ești familiarizat cu felul în care publicul reacționează la grafica ta, totuși, atunci când o vei pune pe produse, e posibil ca lucrurile să meargă altfel decât te așteptai. Este posibil ca publicul pe care îl percepeai ca fiind sensibil și feminin în urma interacțiunilor la ilustrațiile tale cu fluturi să fie dispus să dea banii în special pe hanorace oversized și tricouri lălâi (relaxed fit, voiam să zic, dar m-am încurcat).

  1. Nu ai costuri cu depozitarea produselor și, dacă furnizorul tău de POD face și dropshipping, nici cu transportul

Să ne întoarcem la primul punct, înainte să fi devenit milionar. Ai comandat o remorcă de produse. Ce faci cu ele? Unde le ții?

True story: am avut un client care făcuse înainte să vină la noi un stoculeț de 800 de produse pe care nu reușea să le vândă (800 de produse pare mult, dar dacă refaceți calculele de mai sus, de fapt, înseamnă doar că a ales o mărime în plus și vreo două culori). Cumpărase un dulap special pentru ele și renunțase la o parte din spațiul personal. Nu știu despre voi, dar eu locuiesc într-un apartament de la etajul 3, cu camere de vreo 16 mp și un mini depozit mi-ar sta fix în cap. Asta ca să nu mai amintesc de situațiile în care mi-aș parfuma stocul cu experimentele culinare.

O altă distracție vine la pachet cu transportul minunatului și super-bine-calculatului tău stoc. Dacă nu-l ții acolo unde îți desfășori activitatea, va trebui să te plimbi până la el de fiecare dată când pregătești comenzi. Dar, înainte să faci piciorul frumos, mai bine cauți o soluție de POD care vine la pachet și cu dropshipping (adică furnizorul de print îți și expediază direct produsele către clientul tău final) și, fiindcă POD și dropshipping merg împreună ca sarmalele și smântâna (instert other food dacă nu sunteți din Moldova), majoritatea furnizorilor ok vine cu ambele opțiuni.

  1. Stabilitate în costuri

Spre deosebire de bulk, când costurile pot varia semnificativ în funcție de cantitate, la POD prețurile sunt stabile (există furnizori, printre care și noi, care oferă discount pe baza vânzărilor realizate pe o anumită perioadă de timp, dar nu sunt la nivelul discounturilor de bulk).

Asta te ajută în construcția prețului tău de vânzare și în predictibilitatea costurilor.

Dezavantajele POD

Acum că aproape v-am convins că printul on demand e picat din rai, o să vă dezamăgesc și o să vă dezvălui și dezavantajele sale. Pentru că și-n print, la fel ca-n viață, nu le poți avea pe toate sau mai există o vorbă, tot cu rezonanțe divine, pe care e rușine să o pomenim.

  1. Timpul de livrare

Pentru că POD înseamnă că că produsul tău nici măcar nu există în momentul în care primești comanda, în consecință timpului de livrare i se adaugă și timpul de producție. ”Da, dar durează 3 minute să faci un tricou”. Așa e, însă, dacă te-ai dus la un furnizor suficient de mare încât să îți poată susține serviciile logistice, e posibil să aibă și alți clienți în afară de tine, și comanda ta trebuie să se așeze la coadă (nu știu cum funcționează lucrurile prin alte părți, dar la Printoteca comenzile se iau democratic, în ordinea primirii și nu ne puteți convinge nici cu pachetul de Kent, nici cu punga de cafea să schimbăm asta).

Așadar, nu discutăm de comerț clasic, unde produsul pleacă de pe raft într-o cutie și-apoi direct la curier (și nici aici lucrurile nu merg atât de smooth), ci de un serviciu care are nevoie de timp să se întâmple. 

Un flux tipic în cazul textilelor implică următoarele etape: picking (cineva ia produsul din depozit și îl pregătește pentru a fi imprimat) sau comandă la furnizor (dacă produsul nu se află în stocul intern al firmei de print), pretreat&uscare (indiferent că vorbim de textile deschise sau închise la culoare, altfel printul iese nasolică), print&uscare (moment în care operatorul nu doar apasă un buton, ci se asigură că imprimă conform indicațiilor tale, că grafica trimisă de tine e ok, că respectă toate pozițiile de print), apoi urmează ambalarea (care poate fi și ea custom), generarea awb-ului și pregătirea coletului pentru curier. 

Toate lucrurile astea au nevoie de timp fiindcă e important să fie executate corect. 

E important să înțelegi factorul timp atunci când optezi pentru un serviciu de tip POD și să comunici asta clientului tău final, astfel încât să nu apară niciun transfer de urări de bine de la el către tine și de la tine la noi.

La Printoteca avem un timp mediu de livrare de 1-3 zile, dar în perioadele aglomerate îl depășim. Nu ne face plăcere, absolut fiecare membru al echipei își dorește să facă partenerii fericiți și toată lumea își ia treaba în serios, dar POD poate ridica dificultăți în timpul de producție. 

  1. Prețul

Este nerealist să aștepți de la POD același cost ca la bulk fiindcă sunt servicii care implică eforturi de producție substanțial diferite.

Imaginează-ți că pregătești masa de Crăciun. Ei bine, ce e mai simplu: să faci doar ouă umplute sau 150 de aperitive, toate diferite. 

Fiecare produs care ajunge în producție este diferit și necesită super atenție. Fiecare comandă de POD are, de obicei alt destinatar, alt awb, trebuie împachetată după alte cerințe.

Dincolo de munca suplimentară depusă la POD, există și costuri suplimentare. Furnizorul trebuie să gestioneze un stoc de produse blank pe care tu poate le cumperi, poate nu. Nu-i un reproș, că asta-i treaba noastră și ne place (eu într-o viață anterioară sigur am fost gestionar), o spun doar pentru a explica de unde vin costurile.

*software

  1. Crizele de stoc

În sprijinul pieței de POD s-a dezvoltat și așa zisa piață de Apparel On Demand (adică textile la cerere), însemnând pentru noi, printotecile, că putem comanda cantități mici, cu livrare rapidă, de la furnizori externi, pentru a ne onora comenzile pe produse pe care nu le avem în stocul nostru. Ceea ce e destul de cool, că se deschid oportunități nelimitate și ar fi un vis de business dacă nu s-ar arunca toată Europa pe fix culoarea sau modelul pe care ni-l dorim noi.

Așadar, deși atât noi cât și producătorii de textile facem predicții de stoc și încercăm să luăm toate măsurile posibile, situațiile în care suntem surprinși cu ”stocul în vine” sunt inevitabile, cel puțin până ne-om organiza cu un buget de clarvăzătoare.

Noi ținem la Printoteca stoc intern cu care am putea cumpăra un apartament în centru dacă ar accepta plata în tricouri, cu toate astea sunt situații în care se epuizează fără să avem ce comanda în loc. 

Așadar, trebuie să știi că atunci când faci POD, există posibilitatea să rămâi fără stoc și trebuie mereu să fii pregătit să modifici un produs din shop sau să propui clientului o soluție de înlocuire.

Aceste mari dezavantaje fac ca serviciul POD să nu fie soluția cea mai fericită atunci când cauți preț mic, timp de livrare laser și certitudinea stocului. Dacă le vrei pe toate acestea, serviciul de print bulk este soluția pentru tine. Oricare ar fi varianta aleasă, nu uita ce trebuie să aștepți de la furnizorul tău de print.

Photo by The Creative Exchange on Unsplash

1 an de transport electric

Inspirată de Adrian, m-am gândit să împărtășesc câteva impresii despre cum a fost ultimul an, de când ne-am luat mașina electrică.

Menționez de la început că principalul motiv pentru care am luat mașina a fost pentru că ne-a plăcut (în special lui Răzvan, care încă oftează de drag atunci când o vede) și fiindcă ne identificăm cu modul relaxat și totodată dinamic de a conduce, specific mașinilor electrice.

Da, a contat și faptul că nu mai contribuim la poluarea unui oraș deja mult prea îmbâcsit. De obicei argumentul ăsta deschide o lungă discuție despre amprenta de carbon generată de producția mașinii, la care eu răspund cu povestea despre fabrica i3 care folosește energie regenerabilă și materialele sustenabile folosite la construcția mașinii, apoi sunt contracarată cu informații despre faptul că producția bateriilor pentru mașinile electrice ar dăuna mediului mai grav decât producția unei mașini cu motor pe combustie. Mă rog, un lung șir de… să-i zicem paranoia. Pe scurt, vreau să plouez mai puțin și am adoptat un stil de viață prin care familia Iordache e mai atentă cu ce lasă în urmă nu doar în ceea ce privește mașina. Totuși, nu suntem pregătiți să ne mutăm în pădure și să mâncăm scoarță de copac, cu impact zero asupra planetei, DAR TINDEM SĂ FIM MAI BUNI- ceea ce încurajez pe toată lumea.

Îmi place faptul că, deocamdată, e cam gratis să mergi cu electrica. Cred că exagerez dacă spun că într-un an de zile de plimbări în București și în țară am cheltuit 50 de lei pe încărcări. Asta fiindcă cele mai multe stații de încărcare sunt moka. Zgârcita din mine se bucură și de faptul că am scăpat de revizii și că impozitul e zerooo. Toate aceste gratuități adunate, alături de cuponul de 10K euro pe care l-am obținut de la AFM, compensând cu banii încasați de pe vânzarea fostei mașini, au făcut ca achiziția electricei să nu reprezinte un efort financiar.

Contrar percepției generale, e full de stații de încărcare și e destul de simplu să ajungi oriunde vrei, dacă ești un pic organizat. Aplicația care indexează toate statiile se numește PlugShare și te ajută să îți configurezi traseele astfel încât să nu sfărșești bocind lângă mașină la o margine de drum.

Cu toate astea, trebuie să ai în vedere că dacă optezi pentru o mașină electrică (care nu e Tesla), o să cam dispară plecările spontane în Vamă.

Altă chestie care a dispărut, specifică i3, e portbagajul. S-au dus vremurile bune în care control freak-ul din mine îndesa în mașină toată avuția înainte de o excursie de două zile ÎN CAZ CĂ TREBUIE. Acum suntem nevoiți să călătorim light, situație care a răvășit un pic pițipoanca din mine și perechile ei de pantofi. În orice caz, ne-am adaptat noului spațiu disponibil și reușim să călătorim cu doi copii mici și să supraviețuim. Și da, profităm că ăștia mici au încă picioarele scurte și îndesăm tot ce prindem în spate, pe podea.

E destul de plăcut faptul că mașinile electrice sunt încă la început și există încă o comunitate de early adopters. Ne salutăm în trafic, ne conversăm la stația de încărcare și schimbăm mesaje pe PlugShare. Pentru fanii de EV BMW, există și un grup de Facebook unde își mai măsoară băieții autonomiile.

Pe de altă parte, ca în orice comunitate, și-n cea a șoferilor de EV s-au strecurat și oameni mai puțin ok, cum ar fi cei care nu dau check-in la stații (asta însemnand că vezi stația liberă în aplicație, te duci să încarci și o găsești ocupată. Buu), cei care bifează stația ca fiind ocupată fără să fie acolo, doar ca să și-o rezerve și, cel mai rău dintre toți, cel vare mi-a șutit capacul de la cablul de încărcare (N-O SĂ TE IERT NICIODATĂ!). Dar na, suntem o societate în curs de dezvoltare și învățare și trag nădejede că ne vom face toți buni și frumoși (mai puțin cel care mi-a furat capacul).

O încărcare poate dura 30 de minute, 3 ore, în funcție de tipul de stație la care mergi, sau 8 ore dacă încarci acasă. Partea bună e că cele mai multe stații de încărcare se află în proximitatea centrelor comerciale, ceea ce pe mine mă face foarte fericită. Să spunem că în 90% din cazuri mașina se încarcă ÎNAINTE ca eu să termin cumpărăturile. Autonomia medie în condiții de vreme decente (revin imediat pe subiectul ăsta) e undeva la 200 km, fără să fii atent la consum. Treaba asta nu prea te deranjează atunci când călătorești cu copii mici, fiindcă ei rămân fără baterie mai repede decât masina și oricum e nevoie să iei o pauză.

Când e frig, i3 devine răutăcios și nu vrea să meargă la drumuri lungi. Așa că dacă îți arde de plimbări s-ar putea să fii nevoit să te bucuri de confortul unui BMW doar cu căciulă, fular și mănuși… Așadar, în condiții de vreme indecente, it sucks. Astă iarnă am plâns (pe bune, chiar am plâns) de ciudă (fiindcă toate stațiile la care am mers erau ocupate de mașini non EV) și de frică (fiindcă eram la cateva sute de metri de ultima șansă de a încărca și nu știam dacă voi gasi stația liberă), cu Călin îmbrăcat ca un echimos în spate în timp ce ne ieșeau aburi pe gură. Deci iarna fiți organizați și încărcați, nu fiți ca Sabina!

Întorcându-ne la părțile bune, pot folosi gratuit parcările publice din București, facilitate oferită mașinilor electrice și hybrid. Asta e ok, fiindcă, pe lângă beneficiul financiar, am scăpat de vânătoarea locurilor de parcare. Pentru chestia asta trebuie sa obții o vignetă de la ADP, un proces inutil în urma căruia un sticker confirmă că mașina e din aia eco

Având în vedere toate părțile bune despre care am povestit și tolerând părțile mai puțin bune, un an mai târziu, pot spune că am făcut o alegere excelentă, în prezent, familia Iordache deplasându-se exclusiv electric atunci când avem nevoie de mașină. Singurul regret este că în ultimul an am folosit mașina în oraș mai mult decât o făceam înainte, fiind deci o altă cutiuță în trafic și mi-aș dori să merg mai des cu bicicleta, pe jos sau cu transportul public.

În încheiere, las câteva poze din aventurile noastre cu electrica.

 

 

Când adulții vorbesc

Având în imediata și inevitabila apropiere doi copii, nu am cum să nu asist la cele mai interesante interacțiuni pe care le pot avea adulții cu cei mici și care fac parte din cotidianul copilăriei.

Una dintre reacțiile comune a adulților aflați în preajma unui copil mic (adică suficient de mic încât să nu știe că are optiunea de a fugi) este vorbitul necontrolat, inutil și, de foarte multe ori, dubioso-înspământător.

Cum ar fi dacă am vorbi cu adulții, așa cum vorbesc unii adulți cu copiii?

Clasicul ”Îți fur”

Să zicem că ne aflăm în autobuz: ”Vai, doamnă, dar ce poșetă frumoasă aveți! Dar nu mi-o dați mie? Ia că vă iau poșeta! Hai că mie imi vine mai bine. Am și eu o doamnă acasă și îi dau ei poșeta ta, că tu nu mai ai nevoie de ea.” Așa-i că ți-ai dori să devii BFF cu persoana străină care îți spune asta? Mhm. sigur.

În cei 3 ani de existență, Călin a avut de-a face cu tot soiul de hoți: de mașinuțe, de ghizdănel, de pălărie s.a.m.d. Însă pe primul loc în top va râmâne mereu femeia de la coadă de la supermarket și minunata ei replică: ”Ce ochi frumoși și albaștri ai tu, copilaș! Nu mi-i dai mie?”

Iubire&bale

Într-un parc imaginar: ”Hai dă-mi un pupic, eeei, nu fugi! Un pupic mic pe obraz! Te pup eu pe tine dacă tu nu-mi dai. Uite! Am pupat o mânuță!”. Alo? 112?

Dacă pupi un adult cu japca sau, mai mult, îl forțezi să te pupe, se cheamă că ai probleme MARI- cu capul, cu legea cu oamenii. Dar hei, când vine vorba de un copil e firesc să îl pupi până la îmbăloșire fiindcă așa-ți vine ție. Când vrei să pupi un copil care nu-i al tău și-l vezi că fuge de tine sau că se zbate nu e nici simpatic, nici amuzant și… pur și simplu nu o face!

Vocale-consoane-vocale

O discuție închipuită cu casiera de la Mega: ”Țiiii, țiiii! Brrrrrrrr, am luat cașcaval, am luat cașcaval? Daaaaaa, am luat! A-buuuuu”. Paza?

Un adult de sperie dacă vede un alt adult scoțând sunete dubioase. De ce crezi că cel mic sta nemișcat și cu ochii cât cepele? Ai ghicit! Se întreabă dacă nu cumva urmează să îl mânânci. Ah… și fiindcă tot am ajuns aici!

Canibalii spontani

La prima întâlnire: ”Îți mănânc o mână?”

Oameni buni, nu mai mâncați mâini, picioare, fălci, urechi, degețele de copii. Doar eu am voie să mănânc din copiii mei și doar cu acordul lor. Voi luați-vă un covrig, pentru Dumnezeu!

Discul blocat

Privin apusul: ”Uite soarelee! Uite soarelee! Uite soarelee! Uite soarelee! ”

N-o să înțeleg niciodată forma asta de blocaj suferită de adulți, în special în preajma bebelușilor mici, manifestată prin repetarea obsesivă a unei sintagme, cu fix aceeași intonație de fiecare dată și un accent țiuit pe prima silabă.

Comparație fără invitație

La birou, între colegi: ”Ți-ai terminat rapoartele pentru luna trecută? Da? Mariana de la AltăFirmă SRL, verișoara lui Marcel, tipul de la contabilitate, face și ea rapoarte lunare, fix ca tine. A atins toate targeturile anul trecut și zice Marcel că anul asta o sa facă de două ori mai multe. A luat și prime!”

Asta-i genul de situație tipică locului de joacă din parc. Dacă ai inconștiența de a aduce în discuție o ispravă deosebită a pruncului tău, cum ar fi că a făcut caca la oliță, ca prin farmec, de pe o banca, din spatele vreunui leagăn se va auzi o voce neîntrebată care știe un copil care a făcut un caca și mai mare.

Distragerea atenției

Între prietene: ”Vai, fată, ce rău îmi pare că te-a părăsit iubitul, dar uite ce ojă mi-am luat! Uite ojaaa!”. Și supărarea trece instant.

Ăsta-i unul dintre obiceiurile mele preferate. Vezi copilul plângând dintr-o problemă care probabil pare uriașă în mini-lumea lui și în loc să acorzi un minim interes situației iei o jucărie și i-o fluturi sub nas sau îi arăți pe geam mașinile care trec pe stradă. E fix rețeta succesului dacă vrem să creștem adulți stabili emoțional, conectați la trăirile lor și capabili de empatie.

Opresc exercițiul de imaginație cu încurajarea de a vorbi copiilor cât mai mult, însă cu responsabilitate și în acord cu modul în care ne-am dori să ni se vorbească și nouă. Dacă îți dorești cu tot dinandinsul ca un copil să te placă, nu-l amenința că îi furi ceva, nu-l sufoca cu atingeri nedorite, nu-l bombarda cu clișee pe care le-ai auzit la rândul tău când erai copil, ci acordă-i respect și timp.

Învățături din primul an de mamă

Toată treaba asta cu statutul de mamă nu e deloc atât de complicată pe cât pare. În mare, dacă ai rămas în toate mințile după cele 9 luni finalizate cu apoteotica experiență a nașterii, ceea ce urmează e floare la ureche. Cuvintele cheie de aici sunt ”în toate mințile”. Fiindcă da, multe mame o iau razna de la prima clipire suavă pe care o zăresc în ochii bebelușului. Și eu am avut momentele mele de nebunie, dar nu despre asta vorbim acum, ci despre nemăsurata înțelepciune care m-a năpădit de când sunt mamă.

așadar, în pauza de arhitectură cu lego  notez  următoarele învățături:

Grupurile de mame sunt un fel de ”dancapatos”.  Fiecare chestie din viața bebelușului are un grup dedicat pe Facebook: alăptat, alăptat în tandem, diversificare, autodiversificare, alergii, cărucioare, sisteme de purtare, scaune auto… lista e infinită. Acolo mamele se organizează foarte strict pentru propăvăduirea adevărurilor absolute pe care le dețin și pentru a pedepsi pe oricine îndrăznește să pună sub semnul întrebării gândirea lor. Nu am văzut nicăieri regulamente mai rigide decât pe grupurile de mame. Sunt grupuri unde nu ai voie să folosești emoticoane, altele unde e interzis să folosești butonul de reply, sau chiar se sancționează folosirea incorectă a limbii române. Oricare abatere duce la umilirea publică și eliminarea de pe grup. Cel mai nasol lucru pe care îl poți face pe un grup este să nu fii de acord cu ce promovează el. Totodată, este și cel mai spectaculos. Fiindcă în momentul în care sunt contrazise, mamele, acele făpturi delicate, care vorbesc cu diminutive, care pun poze cu bebeluși și citate motivaționale, se transformă  în niște fiare nemiloase gata să muște din orice postare care le iese în cale. Este atât mare circul că mă trezesc uneori dând scroll prin conversații care nu mă ajută cu absolut nimic doar pentru a-mi satisface nevoia primară de scandal. Niciun măruță, capatos sau alt curent de gen nu poate egala spectacolul făcut de mamele care își pun poalele-n cap online fiindcă bebelușul din poza X nu face M-ul sau C-ul*, sau că o mamă a întrebat ce fel de cereale din comerț** să dea celui mic. Concluzia: află informația și fugi. Nu te băga în discuții că ți-o furi. Orice ai zice despre mâncare e greșit.

*M-ul și C-ul = poziția picioarelor, respectiv a spatelui pe care e musai să le aibă un bebe într-un sistem de purtare

**cerealele pentru bebeluși din comerț = ceva otrăvitor, cu E-uri, zahăr și alți crocobauri

Chiar nu interesează pe nimeni că alăptez public. E un întreg curent al mamelor care militează pentru alăptatul în public și care vorbesc despre asta ca și cum la fiecare pas câte un bebeluș e smuls de la tâța descoperită. Atât de mare e panica asta că mamele care alăptează în public sunt blamate că s-a făcut inclusiv flashmob cu alăptat. Da. Fashmob. În ultimul am am alăptat în toate contextele posibile, din toate unghiurile posibile scoțând țâța pe toate căile posibile și nu mi-a zis nimeni absolut nimic. Mi s-a întâmplat să mă aflu într-un local bucureștean de renume, bestia să poftească la sân și să mă trezesc că rochia mult iubită pe care o purtam nu are decolteu. Așa că am alăptat pe la subțioară (da, alăptatul îți dă superputerea de a face chestii supraelastice cu sânii).

Am prietene care, la rândul lor, au alăptat în public în fel și chip și nu s-a luat nimeni de ele. La început eu eram cea stresată și dădeam importanță gestului. Mi se părea că încep să cânte fanfare și că se direcționează un reflector fix pe mine. Însă după  ceva timp m-am prins că nu e doar nebunia mea și că gustarea bebelușului e ceva la fel de banal ca respiratul. Da, având în vedere că sunt oameni deranjați și de faptul că respiri, se vor ivi isteți care să se simtă lezați că au văzut un crâmpei de țâță. Da sunt excepții. Pentru ei am scris mai demult o poezie. Concluzia: alăptați și dezbrăcate, dar alăptați!

Există un diminutiv pentru ORICE. Așa-i că nu ai auzit de ”fundic” până acum? Nu știu de unde vine chestia asta, dar de când sunt mamă vocabularul meu a devenit cu cel puțin 50% mai voluminos datorită diminutivelor. Am capacitatea de a scorni 3 diminutive diferite pentru orice. Mi se întâmplă se desfac câte un scutec și să descopăr cel mai îngrozitor de mirositor, lipicios și uriaș ”căcuță” sau să tremure canapeaua și să fugă pisica de la un teribil ”pârțuleț”. Concluzia: voi taxa fiecare diminutiv inutil cu un leu pe care îl voi depun într-un fond pentru Călin.

Nu voi fi niciodată pregătită să fac față mommy shaming-ului. Mom shaming e atunci când oamenii din exterior, uneori chiar alte mame judecă felul în care cineva a ales să își crească copilul. Nu cred că există vreo mamă care să nu își dorească să fie cel mai bun om din lume pentru puiul ei și care să nu fi devenit enciclopedie pentru binele unui bebe. Sunt atâtea modele diferite de a crește un copil și atât de multe reguli care se contrazic între ele, deși nu sunt neapărat greșite, încât e imposibil ca două mame să vadă realitatea fix la fel. Mi s-a întâmplat să îmi iau castane de la alte mame pentru că nu dezinfectez toate obiectele cu care intră copilul în contact, pentru că nu îi dau apă specială pentru bebeluși, pentru că nu i-am făcut un program zilnic fix pentru somn și baie, pentru că am ales să îl las și cu alte persoane și să fac alte activități (ce țin doar de persoana mea), că am cărat copilul în vacanțe, că l-am culcat la cort…  Realitatea e că am un copil foarte sănătos și fericit și când îl văd cu gura până la urechi râzând din toată inima cu toți cei 6 dinți ai lui știu că nu sunt o mamă rea. Totuși, de fiecare dată când m-a apostrofat cineva am suferit atât de tare că, deși în general am cuvintele la mine, nu am fost în stare să reacționez. E cel mai nasol lucru să ți se spună că nu ești o mamă bună. Concluzia: Trebuie să învăț să mă apăr data viitoare când cineva aruncă cu… căcuță.

 

*TO BE CONTINUED*